GENERALITĂȚI
La început a fost ritmul. – Hans von Bulow (1830-1894)
Din ritm s-a născut muzica. Jocurile copiilor crescuți în melopeea ritmică a cântecelor de leagăn pun accentul pe ritm.
Ritmul ne-a fost oferit de natură, direct și fără niciun efort. Respirația, pașii, bătăile inimii, cadența valurilor și atâtea altele, toate au atras atenția și au amuzat urechea, stârnind curiozitatea omului primitiv, care va începe să le reproducă, creând în continuu combinații originale, noi, complexe, pe diferite instrumente din coji de copac, piei întinse, bucăți de lemn și alte corpuri sonore, care se perfecționează și se complică.
Ritmul a constituit și un element de ordonare a muncii colective. Anumite eforturi comune, declanșate și stimulate de bătăi sau strigăte ritmice, au concentret forțele în același moment, obținându-se astfel maximum de eficiență. Îndemânarea și agilitatea primară, dezlănțuite asupra bateriei primitive, ne demonstrează, la triburile pline de vitalitate, o supraabundență ritmică, dezlănțuită prin suprapunerea celor mai variate și complicate formule.
În momentul în care instrumentele de lovire (percuție), din materiale sau dimensiuni diferite, au emis două sunete de diferite înălțimi (unul mai înalt altul mai grav) începe melodia, cel de-al doilea element al muzicii, care, pe măsură ce se va dezvolta, va genera și pe cel de-al treilea : armonia.
Fără să-și piardă importanța, ritmul părăsește pregnanța și exclusivitatea primitivă, integrându-se organic în melodie și armonie. Aceasta e demonstrată în orchestră, prin bogăția nelimitată și variată a percuției, care se dovedește a fi un fel de coloană vertebrală a acestui uriaș organism, orchestra, susținându-i din plin sonoritatea, reglându-i, totodată, ca un dirijor intern, pulsația desfășurării muzicale.
Accentele și punctările percuției vor da relief, precizie, consistență sunetelor pe care se vor suprapune.
Despre Muzică 